Eroii au în spatele lor alți eroi. Despre cei ce luptă cu focul.

30 iulie 2020, penultima zi din luna lui cuptor și una din cele mai calde zile ale acestui an. Pe la ora 18.00, perdeaua din încăpere abia reușea să lase o umbră mișcată pe perete și să îmi dea impresia că vântul adie. Deodată, lumina soarelui dispare, făcându-mă să cred că un nor a acoperit soarele. Privind pe geam, nici urmă de nor, dar un imens nor de fum sub forma unei coloane urca spre înaltul cerului.

Probabil că dorința de aventură, dar și spiritul jurnalistic care îmi făcea “my spider senses” să îmi zică să o iau din loc, m-au făcut să iau camera foto, să încalec bicicleta și să o iau peste câmpuri spre locul incendiului. Era clar că era ceva MARE, așa ceva nu vezi în fiecare zi, iar la finalul zilei chiar am primit o MARE lecție despre rolul fiecăruia într-o societate sănătoasă. Drumul de acasă spre incendiu m-a adus în spatele corpurilor de clădiri afectate de foc, în spatele liniei ferate și a Șoselei de Centură. Lângă mine alți curioși din zonă: copii care se întrecuseră cu mine pe drum până la locul faptei, muncitori care lucrau la noile case construite în zona Bragadiru, oameni simpli, curioși cu mașini scumpe care veniseră să iși facă un selfie cu incendiul în spate, cam toate categoriile sociale se regăseau în fața clădirilor care ardeau.

Mi-a plăcut tare modul în care pompierii au acționat și au avut grijă, în primul rând, să nu se supună pe ei riscurilor, dar și că au menținut, pe cât posibil, curiosii la distanță. Riscul unei posibile explozii cauzate de conductele de gaze m-a ținut și pe mine departe, dar am avut noroc că obiectivul mi-a permis să obțin niște poze “mai de aproape”.

Povesteam mai sus despre o lecție: într-una dintre primele poze apare un bărbat fără tricou care filmează cu telefonul. Tot el apare și în ultimele fotografii. De prea multe ori ne grăbim să lipim etichete unei astfel de situații, dar s-a dovedit că acel bărbat (și încă câțiva ca el) a fost acel erou anonim care nu apare niciodată la știri, în ziare sau pe pagini de socializare, nu primește desene cool pe tricouri sau “engagement”. Iată întâmplarea: paradoxal, pompierii ce au atâta apă în jur, nu au apă de băut. După vreo oră de când stăteam ca o babă și mă uitam lacom la scenă, să nu pierd ceva, pompierii, din cauza căldurii, ce la ora 18.30 dogorea încă cu 35 de grade, dar și a căldurii flăcărilor, aveau nevoie de apă potabilă pentru a se răcori. Bărbatul fără tricou și încă câțiva s-au dus la cel mai apropiat magazin, care era la aproximativ 1 kilometru, și au cumpărat, din banii lor, sticle cu apă pentru ei. Nu au stat pe gânduri, au încălecat pe scuter sau pe bicicletă când au simțit că acei băieți curajoși au la rândul lor nevoie de ajutor. Eroii au în spatele lor alți eroi.

Dacă am alege să fim toți mai prezenți și gata de a-i ajuta pe cei din jurul nostru poate societatea ar fi mai sănătoasă și nu ne-am mai repezi să punem atât de ușor ștampile oamenilor “după vorbă, după port”. În cele mai multe cazuri, oamenii sunt buni, iar in caz de calamități sau de necazuri se ajută indiferent de numele sau de adresa din buletin. Îmi place să cred că indiferent de trecutul sau de specializarea noastră, la nevoie ne transformăm în eroi care nu stau nicidecum pe stradă cu capul în telefon, ci acționează. Un gest mic, poate aduce  schimbări uriașe.

Lumea are nevoie de “câini ciobănești” care să aibă grijă de turmă. Cuvântul turmă nu este folosit nicidecum în sens peiorativ, ci dorind a sublinia că toți ne avem locul în societate. Putem vorbi de armată, jandarmerie, pompieri, polițiști, doctori, ambulanțieri, ISU, salvamontiști, salvamari, Crucea Roșie, veterinari… și lista poate continua. Rolul nostru este de a-i proteja la rândul nostru și dacă avem vreo atracție spre această zonă de salvat vieți să nu stăm deoparte și să ne alăturăm, după posibilitățile noastre, acestui “bun mai mare”. Niciodată nu putem avea destui oameni în aceste instituții, de aceea și noi la rândul nostru trebuie să ne educăm să știm să reacționăm cum trebuie în lipsa sau până la apariția echipajelor specializate – pentru a ne salva pe noi, pe cei dragi sau pe niște necunoscuți care, ca și noi, sunt făcuți din carne, sânge, oase și speranțe.

Poate ai un copil ce are o înclinație spre “pericole” și îi îndrepți energia spre o astfel de activitate ce poate deveni mai târziu o meserie unde o să aibă nevoie de ultimul strop de putere pentru a ajunge seara acasă sănătos și satisfăcut că și-a făcut datoria. Sau, dacă ești dintre “millennials” și te afli in căutarea unei cariere noi în care să te simți implicat și să nu te plictisești la birou, în spatele unui calculator, poate o astfel de abordare te poate ajuta să vezi viața altfel. De cele mai multe ori, membrii echipelor de salvare sunt mai mult decat simpli colegi, sunt mici familii pentru că fiecare își lasă viața în mâinile celorlalți, având toată încrederea că nu i se va întâmpla nimic. Sunt sigur că echipele de salvatori duc mereu lipsă de camarazi care să le țină spatele asigurat.

În trecut am mai scris două articole despre cum te poți pregăti pentru neprevăzut – despre truse de prim-ajutor și despre cum îți poți echipa mașina pentru a fi pregătită de pericole, la finalul acestui material mai spun că ar fi bine să îți cumperi un stingător pe care să îl ai la îndemână, în bucătărie sau în alt loc ușor accesibil, pentru că nu se știe niciodată când poate izbucni un incendiu aproape de tine. Este bine să te bazezi pe Pompieri, dar ei pot fi întârziați de trafic sau de o mașină parcată aiurea. Așa că, te rog, chiar dacă vei merge mai mult pe jos de unde-ți parchezi masina până acasă, ține cont de acest sfat: privește înapoi spre mașină și imagineaza-ti dacă pe acolo ar avea loc să treacă o mașină de pompieri sau o ambulanță. Dacă ți se pare că nu prea, atunci clar nu are.

Și ce nu vei vedea la televizor

La știri sunt interviuri cu purtători de cuvânt cu haine uscate și neprăfuite, dar de cele mai multe ori, frumusețea se află în spatele acțiunii.

Pompierii udându-și reciproc uniformele cu furtunul cu apă pentru a face față căldurii ridicate.

Cei ce controlează furtunurile nu au apă de băut. Câțiva dintre prezenți se urcă pe biciclete sau scutere și le aduc apă, de la un magazin aflat cam la un kilometru de incendiu.

Pompierii beau apa adusă de privitori.

Pompieri extenuați după lupta cu focul.

Echipele de intervenție odihnindu-se după lupta cu focul, mâncând mere din copacii crescuti lângă linia ferată.

Respect tuturor celor care au făcut din a ajuta un stil de viață.