Schimbările nu vin de la oamenii 10 pe linie, ci de la cei ce iubesc cu pasiune câteva materii

Observ, din ce în ce mai des, obsesia carnetului plin de 10. Se cer companii de 10, șefi de 10, mame de 10, copii de 10, vacanțe de 10, fapte bune de 10. Iar materiile la care nu iei 10 șterg cu buretele faptul că excelezi la celelalte.

Absurd, nu? Cu toate acestea, este un mod de a gândi de care ne lovim tot mai des. Îmi amintesc cum în copilările nu mi se părea credibil că cineva ar putea să fie de 10 și la matematică și la citire și la desen și la sport și la toate celelate materii. Mereu. Ani și ani. Așa că nu cred că ar trebui să ne înfârnăm priceperile, deciziile sau faptele bune doar pentru că nu putem să fim pe podium la toate materiile din orarul zilnic.

Nici nu cred că sunt prea mulți oameni care fac totul: excelează la birou, unde sunt calmi, calzi, punctuali, dârzi și de încredere, se deplasează pe jos, cu bicicleta și, rar de tot, cu o mașină electrică, au spus demult nu plasticului, au adoptat un câine sau o pisicuță, au plantat cel puțin un copac, reciclează, cumpără doar produse locale, nu se enervează niciodată, sunt prieteni fantastici, gătesc savuros și plăcinte și sarmale și au o casă bazată pe energie solară. Ba chiar cred că un astfel de om ar fi ca elevul de 10 din copilărie: o combinație dintre Superman și cineva care ascunde ceva. Asta nu înseamnă că nu e bine să ne dorim să purtăm mereu o pelerină de supererou, doar că nu trebuie să ne pedepsim sau să renunțăm la a acționa când nu o avem la noi.

Așadar, cel mai cel îmi doresc să nu ne mai dorim un carnet plin de 10. Ci să facem atât cât de mult și bine putem, dar să o facem din toată inima. Și apoi, faptele și notele bune curg unele din celelalte. Dacă ajungi să iubești cărțile o să începi să iei note grăsane la citire, compunere, dezvoltarea vorbirii sau mai știu eu ce materii derivă de aici (pe acestea mi le-am amintit din copilărie, nici nu știu dacă mai există), iar dacă decizi că vrei să te schimbi pentru a-i ajuta pe alții, planeta sau animalele vei adauga, treptat, din ce în ce mai multe note mari în caiet.

Puterea e a mușuroiului și fiecare grăunte contează. Așa că azi #DauMaiDeparte o altă idee în care te poți implica: voluntariatul. 

ONG-ul Habitat for Humanity și PENNY Market și-au unit forțele și construiesc, la Buftea, un centru comunitar pentru copiii defavorizați din comunitate.

Cele mai multe familii de aici au nevoie de susținere deoarece se întrețin din alocația copiilor sau din ajutoarele de la stat. Așa că un asemenea centru va fi o oază de bine pentru copii. Iată doar câteva lucruri ce vor întâmpla datorită centrului: copiii vor primi zilnic o masa caldă, vor fi ajutați la teme, vor putea urma cursuri de educație non-formală și vor beneficia de consiliere psihologică. E un strop, dar care poate schimba ziua unui copil.

Am fost și eu pe șantier, poți alege să te implici și tu în proiectele Habitat for Humanity  sau PENNY sau poți să aduci un grăunte de bine în mușuroi, în alt mod, potrivit ție.

Rămânând în povestea carnetului de note, spun, în încheiere, că m-a bucurat tare diploma primită, deoarece era un simbol al zilei cu bine la care am contribuit și eu, dar cel mai cel m-a emoționat entuziasmul copiilor ce alergau în zona șantierului, emoționați la gândul că li se pregătește ceva.

Iar organizatorii au reușit să surprindă buchetul de entuziasm, recunoștință, bucurie și inocență într-un mic cadou de la ei. Tot un fel de carnet de note.

Sorin și cu mine vom continua să sprijinim tot felul de idei ce fac bine. Chiar mă bucură să văd că tot mai mulți oameni sau companii se implică în binele mușuroiului și chiar dacă nu prezintă mereu un carnet plin de note de 10, faptul că încearcă să învețe altceva și să fie din ce în ce mai buni și la alte materii, ce nu le erau familiare până acum, mi se pare fantastic. Și cine spune că o oră la care ai asistat o dată nu se poate transforma într-o pasiune ce poate dura o viață? Și care poate schimba vieți.

Fotografiile au fost făcute, în ziua evenimentului, de către Adrian Scutariu.