E sustenabil să porți încălțăminte sau genți din piele

E sustenabil să porți încălțăminte sau genți din piele? Eu așa cred.

de Sorin Crăciun

Dacă iubești animalele, cum le poți purta? Ce face mai puțin rău: o geantă de piele sau 5 sacoșe de pânză? Nu mănânci carne, dar ai pantofi de piele? Cumperi doar obiecte sau accesorii din pânză sau din materiale reciclate, esti eco-bio-adept-al-sustenabilității-voluntar-plin-de-fapte-bune, dar mănânci carne? Dacă renunți la obiectele din piele ești un adevărat iubitor de animale? Iată doar câteva întrebări ce au pornit acest articol.

Pielea este o materie prima sustenabila

Ne place sau ba, creșterea animalelor reprezintă principala sursă de hrană a oamenilor. Se estimează că până în 2025 veganii și vegetarienii vor reprezenta, în Marea Britanie, 25% din populație (vezi sursa), dar până acolo mai e, situația este diferită în fiecare țară, iar noi nu ne apropiem nicidecum de aceste cifre. Iar aici sau Londra, carnea va rămâne, cel puțin deocamdată, în alimentația majorității și cum populația crește de la an la an, porci, pui, văcuțe și oițe, vor fi crescute în continuare pentru a ne hrăni.

În jur de 95% din materia primă folosită în industria pielii provine din elemente reziduale din industria cărnii și a lactatelor. Așadar. coastele, grătarele, șnițelele, frigăruile și burgerii sunt cei pentru care sunt sacrificate animalele, nu curelele sau poșetele. Putem privi situația și așa: dacă toată această piele rămasă după ce văcuța a devenit burger și porcul jambon nu s-ar folosi, s-ar arunca sau ar fi distrusă. Cu cât consumul de carne a crescut la nivel mondial, cu atât a crescut și volumul materiei prime, pielea, ce poate fi folosită atât în industria modei, cât și in celelalte industrii.

Întotdeauna am admirat și am fost adeptul filosofiei amerindienilor (și nu au fost singurii) care odată cu uciderea unui animal, găseau folosință oricărei bucățele din acesta, mulțumindu-i astfel și arătându-i respect pentru viața dată tribului. Ei nu vânau pentru sport, ci pentru supraviețuire. Și foloseau tot de la acel animal. Carnea era hrană, pielea era transformată în îmbrăcăminte, genți sau recipiente pentru apă, tendoanele deveneau șireturi pentru cusut sau pentru arcuri, oasele se transformau în jucării, tacâmuri sau obiecte pentru curățat blana animalelor – totul își găsea un loc în viața tribului. Dorim sau nu să recunoaștem, atât triburile, cât și bunicii noștri de la țară erau foarte sustenabili când venea vorba de prezența animalelor în gospodărie, pe tot parcursul vieții acestora. Chiar și penele găinilor își găseau un rost, devenind perne sau plăpumi, șoriciul rămas se transforma în opinci sau desagi… și tot așa.

Materiale Sustenabile - volumul de piele global

De aceea consider că dacă dorim într-adevăr să fim iubitori de animale avem de luptat pe mai multe planuri. Nu trebuie să ne aruncăm orbește în toate bătăliile, nici să ne încrâncenăm în titulaturi sau perfecționisme, cred că fiecare își poate duce luptele la care se pricepe. Și pe care le poate purta multă vreme. Iată câteva idei: să reducem consumul de carne sau sa renunțăm la a o consuma, să slăvim animalul neirosind nimic din ce ne oferă, să-i încurajăm pe micii meșteșugari ce lucrează cu piele, cumpărându-le produsele, mai ales pe cei ce folosesc resturile, realizând curele sau mici accesorii, să consumăm și să gătim organe, să nu irosim sau să aruncăm mâncarea.

Și chiar dacă ești vegan sau vegetarian, nu cred ca e vreo contradicție în credințe dacă porți curele, încălțări sau genți din piele. Dimpotrivă. Pe lângă cele enumerate mai sus, acestea țin mai mult, așa că risipești mai puține resurse. Un fotoliu de piele rezistă zeci de ani, la fel o geantă, o pereche de pantofi sau un geamantan. Degeaba alegi nu știu ce material simandicos de pânză dacă îl alegi de 7 ori pe an. Animalele nu mor pentru genți, scaune sau curele, ci pentru friptură. Problema apare atunci când specii de animale sunt vânate în numele modei & profitului, restul corpului acestora negăsindu-și nici o folosință. Aici vorbim de crimă și ar trebui să luăm atitudine ca aceste lucruri să nu se mai întâmple.

Material Sustenabil - pielea este folosita la producerea de

Alte lucruri de care ar trebui să ținem cont, fie că mâncăm carne sau doar folosim obiecte de piele este unde și cum a fost crescut animalul. Aici putem face diferența. Atenție și la cum a fost prelucrată pielea – pentru ca ea să ajungă în starea cu care suntem toți familiari trebuie să parcurgă procesul de tăbăcire care este de două feluri: vegetală – cu elemente naturale și chimică – care are la bază cromul. Oricare dintre cele două transformă pielea într-un material rezistent la mucegai, aproape impermeabil și longeviv. Iată câteva dintre întrebările pe care ar trebui sa ni le punem: ce substanțe au fost folosite și unde sunt acestea deversate? Ajung ele în râuri sau în lacuri de unde oamenii își pot procura apa potabilă? Se infiltrează în pânzele freatice, făcând astfel ca apa să devină nepotabilă pe suprafețe întinse?

Pielea este un organism încă viu. Spre deosebire de alte materiale care pe măsură ce îmbătrânesc se degradează, pielea are o caracteristică fantastică, aceea de a rezista chiar și in condiții improprii, zeci, chiar sute de ani. Iar micile imperfecțiuni nu fac decât să-i sporească frumusețea și valoarea. Doar sunt genți vintage, ale marilor case de modă, ce valorează mai mult ca cele produse azi. Tutankhamon avea vreo 3 perechi de sandale din piele, în camera sa mortuară, acestea rămânând în condiții foarte bune mii de ani. Au fost găsite echipamente din piele din cele 2 războaie mondiale prin mlaștini sau în pământ, alături de soldații uciși, într-o stare excelentă, după 70-100 de ani, lucru pe care nu-l putem spune și despre materialele textile.

Dar dacă nu dorim piele, ce alternative avem?

Păi, cum ziceam și mai sus – fibre textile naturale – ce au, din păcate, o rezistență și o durată de viață mai mică față de pieile de animale sau fibre sintetice din materiale reciclate. Dar trebuie să ținem cont și că tot ce înseamnă reciclare înseamnă și un nou consum de energie – strângerea materialelor, sortarea, topirea, transformarea lor în fibre etc. Pielea fiind un element secundar al altei industrii, nu are nevoie de tot acest drum.

Cât despre mine, sunt mândru că pot arăta respect animalelor ucise, în felul meu. Aleg rar carnea, nu mănânc deloc pește sau pui, prefer carnea tocată din resturi care altfel s-ar fi arunca.

Mai spun că este bine să privim cât mai des lucrurile în ansamblu, să facem mici pași de care să ne ținem și să nu credem că dreptatea e doar acolo unde suntem noi.

Câteva cifre:

  • 33% din terenurile agricole produc furaje pentru animale;
  • 50% din antibiotice sunt utilizate în sectorul zootehnic;
  • 70% din terenurile agricole sunt ocupate de animale;
  • 70% din terenurile defrișate sunt transformate în pășuni.

Și câteva link-uri ce ar putea să te inspire:

Și poate îmi spui dacă tu mănânci carne, porți piele și ce crezi despre toate acestea.

Iar eu mă grăbesc să alătur viziunea Lianei despre subiect. E o plarformă comună pe care scriem cu rândul și deși ne potrivim în multe privințe, părerile noastre nu-s mereu identice. Ar fi și culmea să fie așa. Așadar, mi-am dat seama că e nevoie și de partea ei din poveste:

“Iubesc teribil animalele și visez la o lume fără ZOO, spectacole de circ, cosmetice sau medicamente testate pe animale și unde cei mai mulți oameni au ales să fie vegani. Dar am înțeles că schimbăile mari sunt făcute din pași mici și nu cred că după mii de ani de pași făcuți într-o direcție lumea poate alerga, bursc, fix în partea celaltă. Eu am făcut ceva mici schimbări spre a fi un om mai bun cu planeta și cu viețuitoarele ei și sper să nu mă opresc vreodată în a face ceva spre și mai bine. Chiar nu cred în oamenii 10 pe linie ce nu mai au nimic de schimbat. Cunosc vegani cu mașini grăsane, oameni ce salvează animalele străzii ce mănâncă fripturi, luptători de partea sustenabilității cu genți și curele de piele. Și nu cred că trebuie bombardați cu roșii. Atât pot face acum, asta nu înseamnă că nu vor adăuga vieții lor și alte schimbări. Eu mă uit la mine, cea de demult, care se lăsase de carne, dar nu de pește și mă mir, cu antrenamentul drumului de acum, că nu am făcut aceste schimbări 2 în 1. Lucru valabil și la alte categorii. Dar cum spuneam, după ani de pășit pe un drum, e greu să virezi brusc pe altul. Și să faci asta în toate aspectele vieții tale. Unde pui stop? De ce te apuci mai întâi? Renunți la carne. La pește. Nu porți nimic de piele. Fără cosmeticale testate pe animale. Nu mai folosești decât suplimente alimentare, minerale și vitamine vegane. Dar, la fel ca zahărul, răul făcut animalelor e peste tot. Medicamentele sunt testate pe ele. Produsele de igienă. Produsele pentru casă. Există circ, ZOO, acvariu, vânători, safari, adăposturi atroce. Porți lână? Cașmir? Mătase? De cele mai multe ori se obțin cu sacrificii pentru animale. Chiar așa, animalul tău de companie ce mănâncă? Cred cu tărie în pașii făcuți la vremea lor și la virajele adaptate nouă. Prefer oamenii ce au schimbat doar 5 dintre cele de mai sus, dar au ales să facă aceste schimbări pentru toată viața, adăugând, din când în când, alte componente călătoriei, decât cei ce-și doresc să facă de toate, dar reușesc să se țină de acest drum preț de câțiva kilometri. Și să-i blameze pe toți ce nu aleargă în același ritm cu ei”.

Despre mine:

Sorin – cusător la Taiedarnudetot. Transform pielea în obiecte folositoare pe termen lung, cumpăr resursele local și susțin meșteșugurile pe cale de dispariție.

Taiedarnudetot - produse facute de mana handmade din piele si materiale sustenabile

Lasă un comentariu